Cerul a obosit deasupra noastră

Cerul a obosit deasupra noastră

Chiar acum, nu voi dezvălui nimic pe care tu sau restul lumii nu îl cunoști deja. Trebuie doar să te uiți în jur și să observi popularitatea crescândă a formelor fără fond, faptul că am devenit tot mai goliți de conținut declarându-ne avizi de fericire, dar în realitate ne purtăm cu mândrie propriile nefericiri.

Am ajuns să ne pierdem atingerea cu noi însine și unul cu altul, să trăim realități false pe rețele sociale și să ne proiectăm imagini superficiale. În loc să ne cautăm și să ne găsim propria fericire, făcând lucruri care ne plac, alegem să îi facem pe ceilalți să se simtă vinovați pentru acțiunile din viața lor, producând imagini false și neautentice, în speranța de a ni se recunoaște meritele și a ne dovedi mai buni.

Am ajuns să nu ne mai cunoaștem, să nu mai simțim, să ne îndrăgostim de iluzii pentru ca mai apoi să ne adunăm bucățile de inimă de pe jos. Romantismul îl mai găsim doar în filme, ne facem zile negre și nopți albe, uitând că adevărata dragoste este când oferi, nu când primești. În ziua de azi iubirea începe cu un like și se termină cu un add. Am uitat să ne privim în ochi pentru că suntem prea lipiti de ecranele reci ale telefoanele. Am devenit roboți sentimentali într-o lume ciudată în care ne hrănim cu îmbrătișări și mângâieri virtuale, fără să ne dăm seama că între noi, crește-ncet un mare zid chinezesc.

Ar fi momentul să redevenim oameni, să învățam să iubim din nou, să găsim pacea în haos și să ne amintim cât de incredibil este să fii în viață! Măcar să încercăm! Fie vom reuși împreună, fie ne vom risipi încercând singuri!

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+